Răspunderea asiguratorului în malpraxis medical.

Actualmente, discuțiile pe tema asigurării în cazurile de malpraxis medical sunt tot mai întâlnite și poate cunoscute de marea masă a pacienților. Însă se pune întrebarea care dintre asiguratori vor răspunde pentru prejudiciile rezultate în urma unui caz de malpraxis medical? Va răspunde asiguratorul unității medicale? Va răspunde asiguratorul personalului medical? Vor răspunde ambii asiguratori? Ei, tocmai la aceste întrebări urmează să răspundem în cuprinsul acestui articol.

Legea 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătății, atât în sarcina personalului medical, cât și în sarcina furnizorilor de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale stabilește o serie de obligații, printre altele și obligația încheierii unei asigurări pentru răspundere civilă delictuală.

Așadar, art. 255 alin. 4 din Legea 95/2006 prevede că „Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale sunt obligaţi să prezinte, la încheierea contractului cu casa de asigurări, asigurări de răspundere civilă în domeniul medical în concordanţă cu tipul de furnizor, atât pentru furnizor, cât şi pentru personalul medico-sanitar angajat.”

În cazul calității de medic, art. 473 din același act normativ prevede că „Pe durata exercitării profesiei în regim salarial sau/şi independent medicul este obligat să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.”  Suplimentar, legea prevede că profesia de medic se exercită în baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor, certificat care se avizează în fiecare an pe baza asigurării de răspundere civilă delictuală. Astfel, legea condiționează exercitarea profesiei de medic de încheierea unei asigurări de răspundere civilă delictuală.

 

Obligația de încheiere a unei asigurări de răspundere civile delictuale este prevăzută și în sarcina medicului dentist, indiferent că-și exercită activitatea în mod independent sau salarial. Astfel, art. 557 din Legea 95/2006 prevede că „Pe durata exercitării profesiei în regim salarial sau/şi independent medicul stomatolog este obligat să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.”

 

Aceeași obligație este prevăzută și în sarcina farmaciștilor, astfel art. 649 din Lege prevede că „Pe durata exercitării profesiei în regim salarial sau/şi independent, farmacistul este obligat să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională şi să înştiinţeze colegiul teritorial al cărui membru este.”

 

Prin urmare, din economia textelor de lege anterior amintite putem conchide faptul că încheierea unei asigurări de răspundere civilă este o obligație legală prevăzută atât în sarcina unităților medicale, cât și în sarcina personalului medica. Acuma, pentru a putea identifica în sarcina cărui asigurator va cădea obligația de despăgubire este imperios necesar să ne aplecăm asupra situaților în care se atrage răspunderea civilă a unităților, respectiv a personalului medical.

 

Răspunderea asiguratorului în malpraxis medical. Situații în care intervine răspunderea.

Răspunderea asiguratorului este strâns legată de situațiile care atrag răspunderea unității medicale sau a  personalului medical deoarece, deoarece obiectul asigurării sau altfel spus riscul asigurat este de regulă identic cu situațiile care atrag răspunderea asiguratului.

În cazul unităților medicale, indiferent că sun publice sau private, legea prevede în mod expres că acestea răspund pentru infecţiilor nosocomiale ( cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie); defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate; folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz; acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.

 

Suplimentar acestor situații în care intervine răspunderea unității medicale, dispozițiile art. 656 din Legea 95/2006 prevede că „Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii sanitare.”

Așadar, în cazul ivirii vreunei situații care atrage răspunderea civilă a unității medicale obligația plății despăgubirilor materiale sau morale va cădea în sarcina asiguratorului unității medicale, deci impropriu spus, va fi atrasă răspunderea asiguratorului unității medicale.

 

În cazul personalului medical dispozițiile art. 653 din Legea 95/2006 prevăd„ Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.”  De asemenea personalul medical răspunde pentru prejudiciile ce rezultă  din nerespectarea obligațiilo privind confidenţialitatea, consimţământul informat,  obligativitatea acordării asistenţei medical şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei.

 

Așadar, în cazul ivirii vreunei situații care atrage răspunderea civilă a personalului medical obligația plății despăgubirilor materiale sau morale va cădea în sarcina asiguratorului personalului medical, deci impropriu spus, va fi atrasă răspunderea asiguratorului personalului medical, anume a asiguratorului medicului, medicului stomatolog, farmacistului, asistentului medical şi moaşei care acordă servicii medicale. Așadar, concluzia pe care o tragem este acea că răspunderea asiguratorului unității medicale nu va fi angajată pentru situațiile de răspundere care intervin în situația personalului medical și nici invers.

Răspunderea asiguratorului în malpraxis medical. Opinia instanței.

 

Într-una din cauzele de răspundere civilă pentru malpraxis medical, personalul medical chemat să răspundă pentru prejudiciul produs prin actul medical defectuos a solicitat introducerea în cauză și a asiguratorului unității mediale. Soluționând cererea de chemare în garanție a acestuia instanța a reținut că „Atâta vreme cât legea română reglementează în mod expres asigurarea de malpraxis a personalului medical ca o formă de asigurare distinctă în sarcina acestuia, încheiată în mod individual, distinctă de orice formă de asigurare încheiată de către instituţia medicală angajatoare – care vizează prejudiciile produse ca urmare a unor evenimente ce au legătură cu activitatea desfăşurată de instituţie şi a cărei răspundere civilă poate fi angajată în oricare dintre formele prevăzute de art. 1000 C. civ. -, este evident că în obiectul contractului de asigurare încheiat între unitatea medicală şi asigurător nu este inclusă şi asigurarea pentru malpraxis şi, ca atare, asigurătorul instituţiei medical nu răspunde pentru prejudiciile cauzate de medici în îndeplinirea actului medical.”

 

Cabinetul nostru oferă servicii juridice de reprezentare și asistare în cazuri de malpraxis medical, atât în ce privește reprezentarea în fața instanțelor de judecată, cât și în ce privește reprezentarea în fata Direcției de Sănătate Publică sau a Colegiului medicilor.