Malpraxis medical sau culpă medicală?
În interacțiunea cu clienții cabinetului deseori am întâlnit clienți care folosesc, fie noțiunea de malpraxis medical, fie noțiunea de culpă medicală sau eroare medicală. Recent, în cadrul unei consultații pe subiectul malpraxisului medical mi-a fost adresată întrebarea: O fi un caz de malpraxis medical sau doar o culpă medicală? Tocmai această întrebare face oportună scrierea acestui articol în cadrul căruia voi prezenta dacă există sau nu vreo diferență.
Înainte de toate este important de menționat faptul că dreptul la sănătate este un drept fundamental al personalității umane fiind recunoscut, ocrotit și garantat prin Constituția României care la art. 34 alin. 1 prevede că „Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.”, iar prin alin. 2 al aceluiași articol „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.”
Nu întâmplătoare este trimiterea la legea fundamentală, deoarece pentru a identifica dacă între malpraxis medical și culpă medicală există vreo diferențiere sau este vorba de o sinonimie a termenilor este necesar să face trimitere la termenii uzitați în Legea sănătății nr. 95/2006, în Codul civil, în doctrina de specialitate și în cele din urmă în jurisprudență. Avocat malpraxis.
Malpraxis medical sau culpă medicală? Legislație de specialitate incidentă.
Legea nr. 95/2006 Privind reforma în domeniul sănătății în cadrul titlului XVI dedicat răspunderii civile a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice folosește sintagma „malpraxis medical” oferind și o definiție a malpraxisului medica. Astfel, art. 653 alin.1 lit. B prevede că ”malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.”
Cu toate acestea, în cadrul alineatelor următoare legea folosește cuvinte precum eroare, neglijență, imprudență cuvinte care ne duc cu gândul mai de grabă la culpă decât la mapraxis și în cele din urmă la ideea de culpă medicală decât la cea de malpraxis medical.
Regulamentul din 2006 de organizare şi funcţionare a comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis la rândul său folosește sintagma de malpraxis medical.
Normele Metodologice din 2007 de aplicare a titlului XVI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii fără a oferii în mod direct o definiție a malpraxisului medical, în cadrul articolului 5 prevede că Personalul medical răspunde direct în situaţia în care s-a stabilit existenţa unui caz de malpraxis.
Din economia textelor acestei norme metodologice o definiție a malpraxisului medical o putem extrage din art. 1 care face mai degrabă referire la eroarea profesională cupă cum urmează: „Eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, care a produs prejudicii asupra pacientului, atrage răspunderea civilă a personalului medical şi/sau a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.” După cum se poate observa, nici acest texte de lege nu folosește sintagma de malpraxis medical, ci folosește sintagma de eroare profesională și face referire la prejudiciu ca urmare a actului medical defectuos aspect ce ne duce cu gândul la ideea de culpă medicală nu la ideea de malpraxis medical.
Dat fiind faptul că dispozițiile legale de specialitate mai sus amintite sunt insuficiente pentru a contura o răspundere civilă a personalului medical este necesar ca aceste dispoziții de specialitate să fie completate cu norme de drept comun, norme la care vom face referire în cele ce urmează.
Malpraxis medical sau culpă medicală? Dispoziții de drept comun.
Pentru a putea ajunge la o concluzie asupra existenței sau nu a unei distincții între malpraxisul medical și culpa medicală este necesar ca din punct de vedere civil să ne raportăm la natura juridică a răspunderii civile a personalului medical.
Înainte de toate, este important de precizat că în majoritatea cazurilor obligația medicului de a executa un act medical conform standardelor medicale este o obligație ce rezidă din lege, nu dintr-un contract sens în care ne raportăm la răspunderea civilă delictuală. Evident există și situația în care poate fi angajată răspunderea contractuală a medicului, situație ce va fi prezentată în cuprinsul unui viitor articol.
După cum spuneam, insuficiența normelor de specialitate ne obligă ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale să ne raportăm la condițiile antrenării răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul civil, mai exact cele prevăzute de art. 1349 Cod civil, anume existența unei fapte ilicite, existența unui prejudicii, săvârșirea fapte cu forma de vinovăție cerută de lege și existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Referitor la condiția vinovăție ( aceasta făcând obiectul acestui articol) este important de precizat că în cazul răspunderii civile delictuale art. 1357 alin. 2 Cod civil prevede că „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”
Tot referitor la vinovăție, art. 16 Cod civil definește și clasifică vinovăția în diferite forme, anume în intenție care se subclasifică în intenție directă și intenție indirectă și culpă care la rândul său se subclasifică în culpă prevedere, culpă fără prevedere și culpă gravă.
Intenția directă presupune că autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin intermediul faptei, pe când intenția indirectă presupune că nu urmăreşte rezultatul faptei dar acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat. Culpa cu prevedere presupune că autorul faptei prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, pe când culpa fără prevedere presupune că autorul faptei nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă.
Iată că inclusiv normele de drept comun fac trimitere la o formă de vinovăție, de regulă, în cazurile de malpraxis medical cea mai întâlnită este culpa ceea ce face să ne orientăm mai degrabă către ideea de culpă medicală decât către cea de malpraxis medical. Dar ce facem cu intenția?
Malpraxis medical sau culpă medicală? Concluzii.
Analizând toate dispozițiile legale anterior amintite prima concluzie pe care o tragem este aceea că malpraxiisul medical presupune o greșeală a personalului medical strecurată fără voie sau nu în exercițiul actului medical.
În sens juridic singura diferențiere, dar și aceasta doar cu caracter de nuanță (efectul juridic fiind similar, anume atragerea răspunderii civile) este aceea care derivă din diferența formelor de vinovăție, sens în care am putea distinge că malpraxisul medical înglobează toate formele de vinovăție, pe când culpa medicală se referă doar la formele de vinovăție care nu presupun intenție.
Prin urmare, ambele sintagme reflectă același lucru, anume un act medical defectuos sens în care putem spune că cele două sintagme sunt sinonime din punct de vedere semantic, diferențieri existând doar din punct de vedere juridic ca diferențiere a formelor de vinovăție.
Prin analogie am putea spune că poate fi identificată și noțiunea de malpraxis juridic, însă toate activitățile avocatului sunt prestate în baza unui contract caz în care devine incidentă răspunderea contractuală pentru neexecutarea obligaților de rezultat contractate. În cazul erorilor săvârșite de judecători o dată cu pronunțarea hotărârilor nu poate fi pusă problema de malpraxis judiciar, ci eroarea judiciară este supusă cenzurării pin căile de atac sau prin procedurile specifice puse la dispoziție de lege.
Paralela nu este întâmplătoare, ci scoate în evidență faptul că noțiunea de malpraxis este asociată domeniului medical. Bunăoară, dex-ul definește malpraxisul ca fiind un „Tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient, care îi produce acestuia prejudicii de orice natură, în relație cu gradul de afectare a capacității fizice și psihice.”
Cabinetul nostru oferă servicii juridice de reprezentare și asistare în cazuri de malpraxis medical, atât în ce privește reprezentarea în fața instanțelor de judecată, cât și în ce privește reprezentarea în fata Direcției de Sănătate Publică sau a Colegiului medicilor.